Ziua Națională a Franței se sărbătorește astăzi, 14 iulie, marcând, în mod oficial, Sărbătoarea Federației ( La fête de la Fédération), eveniment de reconciliere și unitate a tuturor francezilor, petrecut la 14 iulie 1790.
Cu un an înaintea acestei sărbători, în Paris, locuitorii luau cu asalt Bastilia, simbolul puterii nelimitate a regelui.
Liberté, Égalité, Fraternité
În Franța secolului XVIII, societatea se afla încă în dogmele Evului Mediu, fiind împărțită în trei stări. Starea I cuprindea doar reprezentanții Bisericii, starea a II-a, nobilii, iar starea a III-a îngloba restul populației, adică 97% din francezi. Primele două stări nu plăteau taxe și impozite, pe când cea de-a treia da.
Sfârșitul absolutismului în Franța se apropia odată cu răspândirea iluminismului și nemulțumirile celor aflați în starea a treia. Cheltuielile imense de la Curtea de la Versailles, războaiele pierdute și proasta guvernare au dus la un dezastru economic pentru Franța.
Regele convocase Adunarea Stărilor Generale pentru a stabili noi impozite, moment în care starea a treia s-a separat din Adunare, formând Adunarea Națională Constituantă. Scopul acesteia era să elaboreze o nouă Constituție.
În cele din urmă, parizienii s-au revoltat, cucerind Bastilia, punând astfel capăt acestei ere. Revoltele s-au întins în toată Franța, cetățenii atacând castelele și arzând toate rapoartele cu obligațiile lor față de nobili.
În anii următori, monarhia constituțională s-a instalat, odată cu adoptarea unei noi Constituții. Stările au fost desființate, iar Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului a fost proclamată. Aceasta avea influențe ale Iluminismului.
„Reprezentanţii poporului francez, considerând că nesocotirea sau dispreţuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirii publice, au hotărât să expună într-o declaraţie solemnă drepturile naturale, inalienabile ale omului; astfel ca această declaraţie să le amintească fără încetare drepturile şi îndatoririle lor iar actele puterii legislative şi ale puterii executive să fie respectate.“ (Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, 26 august 1789).
Noul regim nu a funcționat mult, drept pentru care în anii următori Franța avea să cunoască noi idei guvernamentale.
Relațiile bilaterale dintre Franța și România
Încă din anul 1396, cavalerii lui Jean Nevers au luptat alături de ostașii lui Mircea cel Bătrân împotriva turcilor.
Primul consulat general francez a fost deschis în 1798 în București și mai apoi un viceconsulat în Iași.
Societatea studenților români din Paris, s-a înființat în 1846, în cartierul latin, datorită numărului mare de români care studiau acolo. Ion Ghica și CA Rosetti au fost în conducerea acesteia, iar Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu și mulți alții au fost membri.
Franța și-a arătat susținerea și simpatia atât pentru Mica și Marea Unire, cât și pentru Revoluția din 1989.
În perioada postdecembristă relațiile franco-române s-au intensificat. În 2010 s-au sărbătorit 130 de ani de relații diplomatice între cele două țări.
Constanța, partener important al Franței
În Constanța se află și unul dintre Consulatele Onorifice al Republicii Franceze. De altfel, Alianța Franceză are un sediu și aici.
De-a lungul timpului, diplomați și politicieni francezi au făcut numeroase vizite în Dobrogea. Chiar luna trecută, Excelența Sa, Ambasadoarea Franței în România, Laurence Auer a avut o oprire în Constanța.
sursa: ziuaconstanta.ro
România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
