La o săptămână după Paşte, în lunea de după Duminica Tomii, credincioşii sărbătoresc Paştele Blajinilor, ziua în care se crede că "blajinii" revin printre cei vii pentru a se bucura împreună cu aceştia de Învierea Mântuitorului.
De Paştele blajinilor sau Paştele morţilor, credincioşii îşi amintesc de toţi cei ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi - spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare, fie nepregătiţi. De obicei, în această zi, credincioşii onorează amintirea celor răposaţi depunând ofrande pe morminte, plângându-i şi împărţind pomeni.
Anul acesta, conform prevederilor ordonanţelor militare, accesul în cimitire este interzis. Astfel, credincioşii pot onora amintirea celor ridicaţi la Ceruri, acasă. Aceştia se pot ruga pentru cei adormiți ori de câte ori vor sau simt nevoia. Cu cât oamenii se roagă mai des pentru cei trecuţi în nefiinţă și fac fapte de milostenie pentru pomenirea lor, cu atât este mai bine, pentru că niciodată nu știm starea sufletească cu care aceștia au ieșit din această viață.
Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană.
Legătura dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi se face prin cojile de ouă pe care oamenii le aruncă în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paștilor. Cojile de ouă trebuie aruncate în ape doar de fete neajunse la pubertate sau de fete bătrâne.
Se crede că, în lumea de dincolo, cojile de ouă ajung după o săptămână, după care, printr-un miracol, ele redevin ouă întregi, cu care se hrănesc blajinii. Se spune că, cei trecuţi la cele veşnice mănâncă foarte puţin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei.
Se spune că blajinii au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Se crede, de asemenea, că aceştia se bucură foarte mult de Paştele lor şi de legătura care se creează, prin intermediul acestui praznic, între ei şi cei vii.
Singurătatea este cruntă nu doar pentru cei vii, dar şi pentru cei morți, de aceea, prin rugăciune, prin pomeni, prin slujbe la biserică, prin parastase, ne apropiem de cei plecați. Această apropiere este deosebit de importantă, pentru că nu știm cu ce stare sufletească au părăsit aceştia lumea celor vii, notează rtv.net.
România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
