19
Vin, Iul

Social

Max e ursul care-a trăit doar o jumătate de viață, dar s-a chinuit cât pentru zece!

Ochii frumoși, lipsiți de bucuria culorii, văd acum din nou. Ochii lui văd cerul, și lumina și îngerii! Suferința lui, în lumea oamenilor, care n-au știut să-i facă decât prea mult rău și prea puțin bine, a luat astăzi sfârșit. Max, cel mai frumos urs din Sanctuarul Libearty, sufletul pe care omul l-a chinuit până dincolo de limita înțelegerii, s-a dus în Cer.

Constelația Urșilor e de astăzi cu mult mai luminoasă căci Max s-a alăturat Mayei, micuțului Hope și tuturor blănoșilor pe care, deși i-am iubit din tot sufletul, nu i-am mai putut ajuta să stea alături de noi. 

În urmă cu puțin timp, Max a fost scos din țarcul care i-a fost casă în ultimii 12 ani. Cu ochii triști și temători, Monica și Epizon – vecinele lui, și-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, așa că medicii au decis scoaterea lui din țarc și mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice.

Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.    

Max a ajuns la Sanctuarul Libearty în urmă cu aproape 13 ani. Până atunci a locuit în fața Castelului Peleș din Sinaia unde era cunoscut de toți turiștii. Imaginea ursului imens, aproape negru, grăsun și prietenos, care îi lăsa pe oameni să îl mângâie și să îl fotografieze fără a fi închis într-o cușcă a păcălit mii de oameni. Aproape nimeni n-a vrut să vadă că întreg spectacolul lui Max era, de fapt, un spectacol al cruzimii, al privării de libertate, al dorinței omului de-a face bani cu orice preț și de-a se mândri cu puterea sa absolută asupra unui animal și, mai ales, asupra unui animal sălbatic. Ochii mulțimii au fost ani de zile mai nevăzători decât ochii lui Max. 

În 2007 însă, animalul – orbit cu bună știință, cu colții piliți ca să nu poată mușca și amețit mereu cu medicamente, obligat să stea în fund pe betoane ore întregi, a primit o nouă șansă de a-și trăi viața. Îmbolnăvit și îmbătrânit înainte de vreme, Max a ajuns la Libearty unde a trăit așa cum a vrut el: în pădure, printre copaci, mirosind în voie florile, jucându-se cu bețe și ronțăind mere și morcovi.

Foto: Libearty Zărnești