28
Joi, Mar

Sănătate

Bun găsit! Oamenii cu care mă întâlnesc și pe care eu îi ajut, sunt foarte importanți pentru mine, îmi intră în minte, mă schimbă, mă revoltă, mă bucură, fiecare suflet este unic, are o experiență personală, iar actul terapeutic este individual. Adeseori îi ghidez eu, uneori mă ghidează ei, însă un lucru e clar: am învățat lângă clienții mei că auto-observarea este un proces care durează toată viața, iar vindecarea e posibilă atât cu știință cât și cu ajutor de la Dumnezeu. 

Zilele trecute în cabinet s-a prezentat un tânăr cu multe întrebări și o neliniște ușor de observat. Am început să vorbim, însă nu reușeam să legăm o idee cap-coadă pentru că apăreau întrebări legate de starea lui din ultimele două săptămâni: Este anxietatea o chestiune genetică? Am moștenit-o de la mama, ea era foarte temătoare? E musai să mai vin la un specialist? M-ar ajuta dacă aș lua pastile pentru anxietate? E adevărat că pot să o iau razna dacă rămân blocat în acestă stare? Cunoașteți oameni care s-au vindecat de anxietate? Pot să rămân cu sechele? 

Așadar, anxietatea este o stare intensă de neliniște, de nesiguranță, în care subiectul așteaptă să se întâmple ceva rău, o stare de agitație și de îngrijorare pe care cel în cauză o trăiește intens: mușchii sunt încordați, inima bate cu putere, respirația este îngreunată sau accelerată, transpirația abundentă, acesta afirmând: “Nu-mi pot controla gândurile!”, “Mi-e imposibil să mă liniștesc!” Nu știm cum voi face față la școală! Oare mă voi descurca? Va fi greu, mă va asculta? Mă va scoate în fața clasei să răspund? Ce întrebări îmi va pune? Ce vor comenta colegii dacă voi răspunde greșit? Dacă voi plânge? Mama întârzie acasă, oare s-a întîmplat ceva? Dacă a avut un accident! Oare a pățit ceva, nu-i în regulă cînd întîrzie? Dacă nu ajunge acasă până la ora 19.00 sigur se va certa cu tata? (“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Așa s-a întâmplat și atunci când…”  “Dacă nu reușesc să ..?”), “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”) sau autoînvinuiri: (“Poate nu m-am asigurat destul când…” “Poate era mai bine…” “Poate trebuia să zic …”) etc.
 

Anxietatea ne deteriorează performanța, putem avea dificultăți de concentrare, dar nu este valabil că anxietatea ne distruge mintea sau vom înnebuni.
 

Anxietate are la bază și o componentă genetică, dezvoltată și încurajată de un mediu care favorizează anxietatea prin expunerea la factori repetați de stres, violență în familie, confruntarea cu boli severe, părinți supraprotectivi, părinți cu probleme de anxietate care ne conduc felul de a vedea și a ne trăi viața.
 

Așadar, felul în care ne evaluăm capabilitățile, cum ne raportăm la evenimentele din viața noastră, țelurile pe care ni le propunem, modul în care am învățat să facem față stresului, toate aceste influențează reacțiile noastre emoționale și calitatea vieții. 
 

Modificând mediul în care trăim dar și propriile gânduri și acțiuni, modificăm impactul pe care îl au evenimentele din viața noastră.
 

În concluzie, păstrați ideea că atât prin psihoterapie, cât și prin medicamentație putem schimba circuitele celulelor nervoase care memorează dereglări în anxietate, însă ambele tratamente acționează asupra unor circuite cerebrale distincte.
 

Vă recomandăm un psiholog atunci când prețul anxietății depășește competența personală de a acționa.

O săptămână excelentă!

Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom
Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi
Telefon - 0745.356.801
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.


România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: