Conducerea restrânsă a PSD s-a reunit luni, 19 octombrie, într-o şedinţă la sediul partidului, de la ora 10.00. Biroul Permanent Naţional al PSD urmează să discute ultimele retuşuri la listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare.
După şedinţa de luni, social-democraţii urmează să valideze oficial listele de candidaţi, marţi, într-o şedinţă a Consiliului Politic Naţional (fostul CExN).
Potrivit unor surse din PSD, după "achiziţiile" din ultima perioadă (Alexandru Rafila şi Adrian Streinu-Cercel, candidaţi în Bucureşti), pe liste ar putea figura şi alte nume-surpriză.
Dată ca sigură este candidatura lui Dumitru Coarnă, președintele Federaţiei Sindicatelor Naţionale ale Poliţiştilor şi Personalului Contractual din România, pe listele de la Călăraşi. Alte nume vehiculate, fără a exista o certitudine în acest sens, sunt Simona Maya Teodoroiu, fost judecător CCR, şi Leonard Azamfirei, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.
Alte surprize ar putea veni de la numele lipsă de pe liste sau de pe locurile eligibile, lideri parlamentari din ultimii patru ani sau lideri locali care au mai prins mandate de aleşi locale ar putea să rămână în afara "jocului" la alegerile parlamentare., potrivit stiripesurse.ro.
Alexandru Rafila, proaspăt înscris în PSD, a recunoscut, duminică noapte, că tatăl său a fost șef al Securității din Arad. El a negat însă că acesta ar fi participat la masacrarea țăranilor care s-au împotrivit colectivizării.
„Foarte multe dintre informații nu sunt adevărate. Tata a terminat Medicina în 1960, eu m-am născut în 1961, iar evenimentele la care faceți referință s-au petrecut în 48-49. Tata a lucrat până în iunie 1949 în Securitate. Eu am aflat despre aceste lucruri când eram student, nu știu foarte multe”, a declarat Rafila la B1 TV.
Întrebat dacă tatăl său s-a născut în URSS, Rafila a confirmat: „Da, este adevărat. Bunicul meu a fost prizonier în Rusia și s-a întors cu un copil, tatăl meu”. El a mai susținut apoi că „Memorialul Durerii” a dezinformat în ce privește activitatea tatălui său.
„În primul rând că filmul respectiv, Memorialul Durerii, cu tatăl meu nu a fost obiectiv. Pentru că, dincolo de lucrurile pe care el le-a făcut și cu care eu nu sunt de acord – adică, în mod evident, apartenența la Securitate în acea perioadă din punctul meu de vedere este un lucru absolut condamnabil – a pus în paralel un film despre uciderea unor țărani din județul Arad. Acel lucru s-a întâmplat după două luni și jumătate după ce tatăl meu fusese exclus din Securitate, dat afară din PCR – el era membru de partid. Iar tatăl meu, ulterior, a avut de suferit, a fost exclus din Facultatea de Medicină timp de șase luni, pentru că a fost considerat un element dușmănos. El nu a fost implicat în acel masacru”, a mai spus Rafila la B1 TV.
Rafila a mai susținut că este „absolut de nepermis” modul în care a fost prezentat cazul tatălui său.
„Tatăl meu a fost student la Medicină, a terminat al doilea Facultatea de Medicină, în 1960. La vârsta de 40 de ani. Nu era student când lucra la Securitate în județul Arad. A fost student la București în perioada 1954-1960. Tatăl meu a fost militar, a luptat pe front până în 1945, adică până pe la 25 de ani, ulterior a fost trimis la o scoală…
Eu v-am spus, am aflat aceste lucruri abia când eram student, când aveam în jur de 20 de ani. Mă afectează, sigur, și emoțional, dar nu văd unde este vina mea pentru că sunt fiul tatălui meu. Mi se pare absolut de nepermis modul în care este prezentat acest lucru. A fost un atac concertat, în mod evident, și e legat de opțiunea politica pe care am avut-o”, a mai susținut Rafila.
România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
