„Procurorii exprimă îngrijorarea profundă față de maniera accelerată și netransparentă în care se organizează dezbateri atât asupra legilor privind organizarea sistemului judiciar, statutul magistratului și organizarea CSM, dar și asupra Codului de procedură penală, fără ca (de principiu) prevederile propuse să fie fundamentate la nivel practic și fără o analiză atentă a implicațiilor asupra sistemului normativ.
Avansarea agendei legislative pe baza unui context limitat, de transpunere în legislația internă a unor prevederi legislative ale UE, se transformă în „perforarea” Codului de procedură penală în domenii care nu sunt legate de actul legislativ european, dar având un potențial cert și ridicat de afectare a echilibrului instrumentelor reglementate pentru cercetarea infracțiunilor, pentru realizarea dreptului la siguranță al cetățeanului.
Ca parte a sistemului judiciar, procurorii au datoria să apere interesele generale ale societății, rolul lor principal fiind legat de exercitarea acțiunii penale în cazul săvârșirii de infracțiuni. Instrumentele necesare strângerii probelor trebuie să se mențină eficiente, pentru descoperirea infracțiunilor, pentru a da relevanță principiului aflării adevărului și rolului activ, nu doar pentru a interveni - procurorii sau organele de cercetare penală - când posibilitățile de strângere a probelor au fost compromise. Administrarea probelor ține cont, în primul rând, de interesul social vătămat, care poate privi o persoană fizică ori o persoană juridică şi de obligaţiile pozitive izvorâte din art. 2, 3 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în sensul că statul trebuie să facă anchete efective de natură să ducă la trimiterea în judecată şi pedepsirea persoanelor care comit infracţiuni care afectează dreptul la viaţă, integritatea fizică a persoanelor, viaţa sexuală etc (e.g. hotărârea CEDO din 15 martie 2016 dată în cauza M.G.C. împotriva României, cererea nr. 61495/11).
Din ansamblul modificărilor propuse se desprinde concluzia că orientarea este în sensul dilatării sferei drepturilor acordate persoanelor inculpate, în detrimentul păstrării efective a garanţiilor procesuale acordate persoanelor vătămate. Practic, intervine o răsturnare a valorilor specifice unui stat de drept, fiind sacrificat interesul general al societăţii în favoarea unui interes de grup.
Legislația modernă se bazează pe principiul non-regresiunii, în sensul ca nivelul de eficiență sau sfera de cuprindere a unor instituţii juridice în viitor să nu fie mai restrânse sau reduse decât nivelul dintr-o etapă anterioară al acelor prevederi.
Adoptarea unor legi prin care se restrânge sfera mijloacelor de probă (ex. înregistrările audio video publice) este de natură să afecteze grav cooperarea internaţională în materie penală dintre România şi alte state câtă vreme în astfel de situaţii se aplică Codul de procedură penală român (Legea[1] nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală) şi se poate astfel ajunge la situaţia în care nu vom putea da curs unor comisii rogatorii internaţionale.
Ne exprimăm convingerea că Avocatul Poporului va acţiona, conform prerogativelor sale, pentru a semnala afectarea echilibrului constituţional de posibile acte normative care ar conţine prevederi în această direcţie.
De asemenea, în cadrul cooperării cu Procurorii Generali din Statele Membre ale Uniunii Europene ori în cadrul organismelor Consiliului Europei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are canalele necesare pentru a pune în discuţie evoluţiile îngrijorătoare care privesc organele de urmărire penală şi activitatea acestora”.
Adrian Aldea
Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov
purtător de cuvânt
România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
